Întîmplător, am dat de partea cea bună a youtube-ului cu muzică destul de faină, printre ele, am gasit-o şi pe aceasta de mai jos. Îmi place dialogul lor cîntat în gen ceartă un pic indiferentă, îmi place videoul- e non tipare … Continue reading
Cred că fiecare îşi doreşte ceva ce nu-i aparţine şi îl rîvneşte pentru a-şi umple acea goliciune sau necesitate de a fi împlinit. Niciodată nu mi-au placut filmele în gen de tragedie, thriller sau alte filme cu acelaşi teme care … Continue reading
Oare de ce nu putem să spunem lucrurilor pe nume, să spunem tare şi răspicat gîndurile noastre reale fară a ne face mult prea multe griji pentru sentimentele celuilalt, oricît de dureros ar fi mai bine e un adevar … Continue reading
Datele dvs. de conectare OpenID nu au putut fi verificate.
da uite aşa îmi scrie şi chiar îmi pare rău că mă chinui de ceva timp şi tot nu se primeşte să postez careva capişi de ale mele pe blogul altora ((((
ps: Iuliana, sorry, deşi îţi vizitez bloguleţul el îmi interzice să postez comentarii ((((
Voi ştiţi oare de ce nu mă place?
My heart’s a stereo
It beats for you, so listen close
Hear my thoughts in every no-o-o-te
Make me your radio
And turn me up when you feel low
This melody was meant for you
Just sing along to my stereo
Cel puţin, eu pot să afirm că am simţit din iarnă aproape din plin-ul ce îl putea ea dărui.
Desigur, că m-a bucurat cu fulgi măşcaţi şi zăpadă multă, cu o mică băiţă, aşa de la oameni foarte darnici de a face bine. Am îngheţat ca un ţurţure de nu îmi mai trebuie să ies din bîrlogel încă vreo săptămînă, dacă nu se începeau orele (((
Şi cireaşa de pe tort, am avut o cazătură de zile mari, ca niciodată, aşa s-a început de pe scări şi m-am menţinut în picioare şi cînd deja printr-un mod miraculos am parcurs scările zburînd, am mai patinat vreun metru pe drum drept şi ca totul să se termine cu o căzătură nemaipomenită. Mmmm şi cum stau eu întinsă şi mă ridic cu mare ciudă “nu de ce tocmai eu să cad drept pe scări la facultate şi prietenii îştia, se mai numesc ei prieteni că m-au lăsat în urmă?” şi aud doar cum o domnişoară vorbind la telefon şi încercînd să mă ajute zice ” stai că o fetiţă a căzut aici jos” ((((( se trezesc şi cei din înaintea mea, se întorc “ce ai cazut jos? ” în gura mare strigă.
Nda… uite aşa am sărbătorit eu finisarea ultimului examen, mai că nu i-am devenit vecină de palată colegului meu cu piciorul în ghips.
Şi staţi că nu-i tot, eii ce mare treabă, o căzătură bună, dar şi cu mîna sclintită am rămas, se pare că în toată magia căzăturii am reuşit să şi amortizez căderea cu mîna. Fiindcă ulterior am descoperit o durere mare la umăr.
Şi iată mi-am făcut o vizită la prietena mamei, care “ne dă oasele la loc ” 
Deci, sfatul meu ţineţi-vă bine pe picoare, aşa hopăcel-hopăcel ca copii mici, că se pare că nu sunt doar eu unica, în drum spre casă, mai căzuse 2 oameni în faţa mea.
Fiţi atenţi şi nu vă avîntaţi în savurarea din plin a iernii.
Sincer sunt foarte supărată şi indignată de ceea ce aud şi văd în ultima vreme în rîndul oamenilor. Deci acesta va fi un post de prezentare a unor “bune maniere” prezente frecvent în societate.
Nu pot să înţeleg cum de unii uită de bunele maniere şi încurcă dormitorul cu transportul public, chiar aşa mică diferenţă e? se pare că în ultimul timp e chiar o tendinţă. Deci dacă e în modă să am un comportamnet cu prietenul de parcă m-aş afla în dormitor, cînd de fapt ne aflăm în transport public, atunci sorry, prefer să rămîn o demodată la acest capitol.
Sau pentru cei ce ascultă muzică la difuzor, deci noutate special for you – s-au inventat căştile!!!
Ştiţi voi de cuvîntul magic cu care poţi deschide orice uşă? da, e “Te rog”, se pare că tot mai mulţi uită de acest cuvînt cheie şi încă mai au tupeul de a cere să se deschidă uşa. Deci ar fi foarte bine că pe unii ca la gradiniţă să-i înveţe încă odată acest cuvînt şi să uite de cerinţele lor autoritare, s-au găsit ei “mici Lenin” să ceară, gata s-a terminat, mai învăţaţi şi voi cuvinte noi, chiar dacă propoziţia va fi puţin mai lungă, nu vă temeţi n-o să muriţi din cauza vorbitului frumos.
Desigur, îmi plac oamenii care nu ştiu doar a se plînge, de toate şi multe cînd ei singuri sunt un exemplu viu al acestor plîngeri. E simplu, nu-ţi place ţara şi nu te consideri patriot, păi pleacă şi nu contamina pe alţii cu gîndurile tale; e murdar în oraş- atunci nu arunca gunoiul pe jos, pentru cei ca tine care doar plîng mai sunt şi urne, nu chiar la fiecare pas al tau, dar dacă vreai găseşti una. Majoritatea ne-am deprins să cerem şi doar să cerem dar nu şi să facem ceva, aşteptăm pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă, oare toate plîngerile şi toate nemulţumirile pline de cereri vor rezolva situaţia? nu cred, de aia trebuie să facem, acţionăm.
Şi poate voi părea eu o persoană ne normală, dar îmi umplu geanta şi buzunarele cu fiţuici, pînă nu găsesc urnă, mereu zic Te/Vă rog, Mulţumesc şi am să urez un Bună ziua şi un La revedere sau O zi bună, chiar şi aceleaşi vînzătoare şi nu-mi permit un comportament indecent din partea mea. Şi am să fac mereu observaţii celora care depăşesc limita bunelor maniere, cu cît de straniu ar fi, şi tot de atîtea ori am să-i aduc aminte şoferului de la “marshutkă” că transportează oameni şi nu saci cu cartofi sau altceva, că de nu mai sunt şi alte căi de transport, poate mai sigure decît prezenta, dar să-mi risc viaţa în mîinele celui ce i-am dat 3 lei, nu mersi, mă abţin de aşa drum ieftin spre cimitir.
Poate e un pic prea agresiv postul dat, dar sincer deja nu mai puteam ţine în mine, de aia la rîndul meu îndemn ca aceste “bune maniere” proaspăt devenite în vogă să dispară cît mai curînd, rămănînd doar cele pure şi vechi “de cînd mîca şi tîca”.
 |
 |
|
nabiyafly
